Injectarea intracardiacă este o metodă de administrare a medicamentelor exclusiv pentru urgențe. Adică în orice situații care sunt asociate cu un risc potențial de deces.
Când medicamentul este administrat prin injecție în inimă, intră imediat în fluxul sanguin și acționează imediat.
Situația în care astfel de injecții sunt cel mai frecvent utilizate este stopul cardiac. Trebuie remarcat faptul că această metodă este foarte eficientă, deoarece faza de absorbție a medicamentului este omisă, adică tot ceea ce este administrat direct începe să acționeze imediat. Nu există o perioadă de absorbție intermediară. Astfel, 100% din doza administrată este benefică.
De asemenea, omitând acest pas, nu există variabilitate între pacienții de aceeași vârstă și greutate. Acest lucru permite lucrătorilor medicali să calculeze rapid și precis cantitatea necesară de medicament. Acest lucru este foarte important în situațiile în care pacientul este inconștient sau într-o asemenea stare încât nu poate oferi nicio informație utilă.
Cum se face o injecție intracardiacă?
Cu fiecare bătaie a inimii, medicamentul se răspândește în tot corpul.
Se pregătește un ac steril care sa aiba cel putin 10 cm lungime. Este important ca acul să aibă această dimensiune, pentru că trebuie să intre direct în inimă.
Apoi, doza care trebuie injectată este trasă în seringă. Se palpează spațiile intercostale ale pacientului. Spațiul intercostal este zona dintre o coastă și alta. De regulă, este ușor de găsit, dar dacă pacientul este obez, această fază este oarecum mai complicată.
Când se găsește zona dintre a patra și a cincea coastă, este selectată o linie care pare să-l conecteze la sternul din stânga. Acesta este cel mai apropiat loc de unde poți ajunge la inimă.
În cele din urmă, acul este introdus în acest spațiu pentru a elibera medicamentul. În ciuda dificultăților tehnice, medicamentul ajunge la miocard și vă permite să restabiliți activitatea cardiacă în cazul unei posibile opriri.
Ce medicament este utilizat pentru injectarea intracardiacă?
Fără îndoială, cel mai des utilizat medicament este epinefrina. De obicei, se utilizează 0,1% adrenalină, deoarece această concentrație permite să obținem rezultatul dorit fără efecte secundare grave. Este important de reținut că tot ceea ce se administrează intracardiac are efect imediat. O doză mai mare poate fi fatală.
Adrenalina este cunoscută și sub numele de epinefrină și este unul dintre cei mai puternici activatori ai sistemului nervos simpatic. Inima modifică ritmul contracțiilor în funcție de semnalele de reglare pe care le trimite acest sistem. Prin urmare, se poate spune că prin modificarea sistemului nervos simpatic, putem modifica și activitatea electrică a inimii.
Mai multe studii au arătat că injectarea intracardiacă de epinefrină în decurs de 5 minute de la stopul cardiac crește ratele de supraviețuire. Deși nu în toate cazurile este eficient. Factorul timp este important aici. Astfel, rata de supraviețuire depinde direct de momentul administrării medicamentului.
Când poate fi utilizată injecția intracardiacă?
Injectarea intracardiacă de adrenalină este utilizată numai în cazuri de urgență.
Nu se recomandă utilizarea injecțiilor intracardiace concomitent cu masajul cardiac. Este de preferat să se practice resuscitarea cardiopulmonară și injecții separate, astfel încât medicamentul să poată accesa complet miocardul. Aceasta reduce ischemia cardiacă.
Ischemia este procesul prin care sunt supuse celulele atunci când mor, pentru că sângele nu ajunge la ei și nu au hrană. Acest proces este prezent în multe patologii ale inimii, dar cel mai proeminent este infarctul miocardic.
Când o persoană are un stop cardiac, inima nu mai pompează sânge în restul corpului. Începe procesul de ischemie. Atunci este necesar să se efectueze o injecție intracardiacă pentru a schimba complet procesul și a restabili alimentarea cu sânge și funcția contractilă a organului.
Trebuie remarcat faptul că această tehnică ar trebui utilizată numai de profesioniștii din domeniul sănătății cu experiență în furnizarea de astfel de îngrijiri și care lucrează în situații care pun viața în pericol.