Tulburările de alimentație sunt un grup de boli asociate cu atitudinea unei persoane față de alimente și de corpul său. De exemplu, simptomele pot include neliniște și anxietate asociate cu mâncatul, o obsesie pentru pierderea în greutate și supraalimentarea. Principalul pericol al acestor boli este perturbarea organelor importante, precum și problemele psihologice.
Să vorbim despre cele 5 tipuri principale de tulburări de alimentație și despre cum să distingem obiceiurile alimentare proaste de o tulburare gravă.
1. Anorexie
Una dintre cele mai recunoscute tulburări de alimentație asociată cu o obsesie morală pentru pierderea în greutate.
Simptomele sale sunt:
- o senzație de plinătate a corpului, chiar dacă de fapt este zvelt sau chiar slăbit;
- restricție, malnutriție, numărare constantă de calorii, pasiune pentru diete și metode de slăbit;
- anxietate asociată cu creșterea în greutate și cu alimentația;
- depresie, precum și schimbări bruște de dispoziție;
- modificări ale obiceiurilor sociale: de exemplu, când o persoană foarte sociabilă se retrage în sine sau când începe să gătească multă mâncare variată pentru alții, dar nu o mănâncă el însuși;
- negarea existenței unei probleme.
Pacientului cu anorexie i se pare că totul este în regulă cu el și pur și simplu are grijă de sine în căutarea idealului. Din păcate, merge prea departe cu această idee, epuizându-și propriul organism cu diete sau chiar malnutriție, activitate fizică nerezonabil de grea sau chiar cu utilizarea laxativelor.
Determinarea cauzei bolii este o muncă importantă care începe cu un psiholog. Motivul dezvoltării bolii este individual pentru fiecare: de la aspectele psihologice la cele biologice.
Credința în idealul de frumusețe, cules de pe coperțile revistelor, poate fi un factor care duce la anorexie. Nu toți oamenii pot distinge între naturalețe și photoshop, motiv pentru care începe căutarea corpului perfect. De asemenea, experiențele negative pot juca un rol important: de exemplu, dacă unui copil i se reproșează adesea că este gras, sau este tachinat de cunoscuți. Societatea noastră este încă plină de stereotipuri cu privire la atitudinea față de corp – și toate joacă un rol în formarea disprețuirii de sine.
Anorexia aduce o mulțime de probleme pacientului. Este însoțită de o senzație constantă de frig, amețeli, căderea părului și piele palidă. De asemenea, sunt observate crize de furie și stări depresive, afectarea tractului gastrointestinal și starea oaselor. Dacă boala este avansată, atunci aceasta duce la epuizare, iar unele cazuri se termină cu moartea.
Prin urmare, este atât de important să observați schimbări în comportamentul celor dragi. Dacă prietena ta refuză din ce în ce mai mult să mănânce atunci când vine în vizită, vorbește în mod constant despre diete și post, petrece 24/7 în sală și pierde vizibil în greutate într-o perioadă scurtă de timp – este timpul să o convingi să meargă la medic.
2. Bulimie
Semnele bulimiei nervoase nu sunt ușor de observat. Dacă anorexia este asociată cu foametea și refuzul de a mânca, atunci bulimia se caracterizează prin supraalimentare și evacuare a ceea ce a fost mâncat. În același timp, greutatea poate rămâne stabilă, așa că este destul de dificil de determinat vizual dacă este sau nu prezentă.
Principalele simptome ale bulimiei includ:
- supraalimentare până în momentul în care se îmbolnăvește fizic;
- diete alternante și mese necontrolate;
- crearea de stocuri de alimente acasă și mâncarea în secret de alții;
- evacuarea alimentelor prin inducerea vărsăturilor;
- scăderea stimei de sine și dezgustul față de propriul corp;
- preocupare excesivă pentru greutatea corporală și metodele de menținere a formei acesteia;
- schimbări de dispoziție, precum și senzație de oboseală și slăbiciune;
- retragerea în sine, minimizarea contactelor sociale, înstrăinarea de rude și prieteni.
Bulimia apare de până la trei ori mai des decât anorexia, în 90% din cazuri la femei. Cauzele acestei boli pot fi asociate cu procese din sistemul nervos central și endocrin, precum și cu traume și tulburări psihologice. Principalele consecințe ale bulimiei sunt bolile dentare, lipsa de vitamine și alți nutrienți, afectarea tractului digestiv. Ca și în cazul anorexiei, femeile experimentează schimbări în ciclul menstrual. Ficatul și rinichii sunt de asemenea grav afectați, iar ritmul cardiac poate deveni instabil.
Principalele metode de tratare a bulimiei sunt colaborarea cu un psiholog (pentru a elimina cauzele mentale) și cu un gastroenterolog (dietă). O atenție deosebită este acordată îmbunătățirii stimei de sine, deoarece în cele mai multe cazuri ea este cea care induce pacientul la acțiuni dăunătoare pentru sine. În medie, 80% dintre pacienții cu bulimie sunt vindecați, dar mulți dintre ei notează o atenție sporită acordată propriului organism chiar și după recuperare.
3. Supraalimentarea compulsivă sau mâncatul compulsiv
Diferența dintre supraalimentarea compulsivă și bulimie este că persoana nu se grăbește să scape de ceea ce a mâncat. Ea nu controlează atacurile de foame bruscă: sunt prea intruzive.
Principalele semne care definesc supraalimentarea compulsivă:
- mâncarea la o viteză necaracteristică anterior, absorbția rapidă a alimentelor;
- persoana nu încetează să mănânce până când apar senzații neplăcute;
- pacientului ii este rusine sa recunoasca celorlalți cantitatea de mâncare pe care o consumă, așa că mânăncă singur;
- senzația de foame nu influențează decizia de a mânca;
- după ce mănâncă persoana experimentează emoții negative.
Dacă o persoană golește în mod necontrolat jumătate din frigider de două sau trei ori pe săptămână și acest lucru se întâmplă mai mult de o lună, poate fi de vină supraalimentarea compulsivă. Poate apărea la persoane de orice greutate. Adesea, apariția sa este explicată de factori psihologici, de exemplu, atunci când în copilărie un copil a preluat stresul, a experimentat melancolie sau furie. Aceste obiceiuri alimentare au fost transmise la vârsta adultă, ducând la supraalimentarea compulsivă. De asemenea, se manifestă la persoanele predispuse la anxietate și la o stimă de sine scăzută.
Riscul de îmbolnăvire gravă la persoanele care mănâncă în exces este mare. Mâncarea compulsivă poate contribui la niveluri ridicate de zahăr din sânge, dureri musculare, probleme cardiovasculare și gastrointestinale. Dacă tratamentul nu este efectuat la timp, riscul de diabet zaharat și hipertensiune vasculară în viitor crește la astfel de persoane.
Medicii care ajută în tratamentul supraalimentării compulsive sunt psihologul și nutriționistul. Elaborarea aspectelor mentale ale comportamentului alimentar și ajustarea dietei sunt cheia pentru a scăpa de dorința obsesivă de a mânca și de problemele conexe.
4. Tulburare selectivă de alimentație
Această tulburare de alimentație se caracterizează prin refuzul alimentelor în funcție de criteriile sale, precum culoarea, mirosul, textura. Acest lucru se poate datora atât experiențelor negative din trecut, cât și particularităților psihicului. De exemplu, persoanele cu această tulburare se pot teme de indigestie de la anumite alimente sau, dacă au alergii, își pot limita consumul.
În copilărie, mulți oameni experimentează această tulburare, dar dispare pe măsură ce îmbătrânesc, ceea ce este considerat destul de normal.
În viața adultă, cu un curs serios al afecțiunii, persoana se poate limita în produse esențiale. De exemplu, să renunți la tot felul de legume și fructe verzi din cauza culorii lor – aceasta este o pierdere prea mare în completarea oligoelementelor și vitaminelor importante.
În acest caz, nu te poți descurca fără să mergi la un psiholog și un nutriționist. De exemplu, ei observă că studiul traumelor din copilărie legate de alimentație în tratamentul nutriției selective este destul de eficient, la fel ca și selecția dietei corecte în momentul tratamentului.
5. Ortorexie
Ortorexia este considerată încă un diagnostic neoficial și este adesea asociată cu o tulburare de alimentație, cu dorința de a mânca „curat”, „sănătos” sau „vegan”.
Iar acest obiectiv – alimentația super-sănătoasă – poate duce la obiceiuri alimentare nesănătoase. Persoanele cu ortorexie sunt foarte preocupate de calitatea alimentelor lor, aprofundând în cercetarea alimentară și eliminând tot mai multe grupuri de alimente, printre alte simptome. Impulsul pentru multe persoane cu această tulburare de alimentație nu este doar dorința de a-și schimba greutatea.
Poate fi dificil să tragem limita dintre pur și simplu să mănânci o dietă sănătoasă și echilibrată și să te îmbolnăvești. Persoanele care au simptome de ortorexie pot petrece mult timp gândindu-se ce fel de alimente vor mânca, precum și bani pentru a cumpăra alimente excepțional de sănătoase, chiar dacă nu își pot permite.
De exemplu, dacă cineva reduce grupele de alimente, inclusiv carne, lactate, gluten, carbohidrați și zahăr, acesta este un motiv pentru a vă gândi la ortorexie. Poate că persoana nici nu realizează că a ajuns la o fixare totală asupra sănătății sale în detrimentul lui. În acest caz, consultarea cu un nutriționist va ajuta, iar dacă ortorexia este însoțită de anxietate crescută – un psihoterapeut.